“Omulețul de nimic”

”A fost odată un omuleț de nimic. Avea nasul cât o nimica toată, era îmbrăcat cu haine de nimic, iar în picioare încălțări de nimic. Porni în călătorie pe un drum de nimic, care nu ducea nicăieri. Întâlni un șoricel de nimic și-l întrebă:”
(introducere la o temă de compunere pentru clasa a IV a)

-Dumneata unde te îndrepți?
-Eu mă îndrept spre poarta ascunsă, către raiul de nimic, pentru a-l întreba pe Dumnezeu dacă a fi de nimic înseamnă că exiști parțial sau deloc.
-Te-ai pornit așa, singur singurel?
-Da! M-a trimis marele înțelept Duncan Atreides.
Omulețul de nimic este brusc interesat și decide să-l întrebe pe șoricel dacă este dispus să îl ia și pe el în călătoria lui.
-Ai fi dispus să mă iei cu tine ca tovarăș de drum?
-Desigur, poftește, răspunse șoricelul.
Cei doi deveniră buni prieteni cu trecerea orelor. Aceștia mergeau aproape în continuu, luând pauze scurte pentru a mânca, a se odihni și a se hidrata. Mergeau indiferent de vreme, fie că ploua, fie că era arșiță, fie că era furtună.
În cele din urmă găsiră poarta ascunsă.

Și îl întrebară pe Dumnezeu marea întrebare:
-Dumnezeule, dacă ești de nimic înseamnă că exiști parțial sau nu exiști? îl întrebară cei doi la unison.
-Pentru a răspunde la această întrebare va trebui să țin sfat cu toți marii învățați din rai.
Oare le-a dat Dumnezeu răspunsul? Nici în zilele noastre nu știm.

Hari Supuran, 13 ani

Povestire imprimată pe hârtie manuală cu flori, hârtie manuală cu frunze,
hârtie manuală cu petale, hârtie manuală cu iarbă;
Povestire imprimată pe hârtie handmade;
Povestire personalizată prin tipărire inkjet și hârtie manuală.